Avacum 3
1. Rugaciunea proorocului Avacum cantata din harpe.
2. Doamne, auzit-am de faima Ta si m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fa sa traiasca, in cursul anilor, lucrarea Ta si, in trecerea vremii, fa-o sa fie cunoscuta! Dar, intru mania Ta, adu-ti aminte ca esti si milostiv!
3. Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant din muntele Paran! Sela (oprire) - Slava Lui acopera cerurile si tot pamantul este plin de slava Lui!
4. Izbucnire de lumina ca la rasarit de soare, raze vii din mana Lui pornesc!... Acolo sta tainic ascunsa puterea Lui!
5. Inaintea Lui merge molima, iar prapadul vine pe urma Lui.
6. Se opreste!... Zguduie pamantul! Si cu privirea Lui arunca spaima printre neamuri! Muntii cei din veac se desprind din locul lor, colinele stravechi se smeresc si pier sub pasii vesniciei Sale.
7. Am vazut corturile lui Cusan (Etiopia) lovite de groaza, iar colibele tarii Madianului sint cuprinse de cutremure.
8. Oare impotriva fluviilor Si-a aprins Domnul vapaia Sa? Sau asupra marilor rauri mania Sa? Ori impotriva marii urgia Ta, cand Tu incaleci caii Tai si Te sui in carele Tale de biruinta?
9. Arcul Tau se incordeaza! Sagetile Tale sint juramintele pe care le-ai rostit. Sela (Oprire). Cu suvoaiele Tale spinteci pamantul!
10. Muntii Te-au vazut si s-au cutremurat; puhoaie de apa au trecut. Adancul si-a slobozit glasul sau si mainile sale in sus le ridica.
11. Soarele si luna s-au oprit in locuinta lor; ca sa faca lumina, sagetile Tale pornesc si fulgerele lancilor Tale fara incetare scapara.
12. Cu manie Tu pasesti pe pamant si intru urgie Tu calci in picioare popoarele!
13. Iesit-ai ca sa zdrobesti poporul Tau, ca sa izbavesti pe unsul Tau; ai doborat acoperisul casei celui fara de lege si temeliile ei le-ai dezvelit pana jos la piatra. Sela (Oprire).
14. Strapuns-ai cu sagetile tale capul lui Faraon si al celor care se napusteau asupra mea ca sa ma sfarame, in strigate de veselie, ca si cum porneau sa sfasie pe cel nenorocit in adapostul lor.
15. Cu caii Tai Tu cutreieri marea, puhoiul intinselor ape.
16. Auzit-am de aceasta si launtrul meu s-a zbuciumat la glasul Tau, tremurat-au buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele si picioarele mele au sovait. Linistit voi astepta vremea marii ingrijorari care va veni peste poporul care ne asupreste!
17. Smochinul sa nu mai inmugureasca si via rod sa nu mai dea; inselatoare sa fie rodirea maslinului, si ogoarele nimic sa nu rodeasca! Turme sa nu mai fie in tarcuri si vite in staule niciodata!
18. Ci eu voi tresalta de veselie in Domnul, bucura-ma-voi de Dumnezeu, Mantuitorul meu!
19. Domnul, Stapanul meu, este taria mea; El face picioarele mele ca ale caprioarelor, pe culmi poarta pasii mei! - Mai-marelui cantaretilor, cu cantare din harpe.