Ecclesiastul 3
1. Pentru orice lucru este o clipa prielnica si vreme pentru orice indeletnicire de sub cer.
2. Vreme este sa te nasti si vreme sa mori; vreme este sa sadesti si vreme sa smulgi ceea ce ai sadit.
3. Vreme este sa ranesti si vreme sa tamaduiesti; vreme este sa darami si vreme sa zidesti.
4. Vreme este sa plangi si vreme sa razi; vreme este sa jelesti si vreme sa dantuiesti.
5. Vreme este sa arunci pietre si vreme sa le strangi; vreme este sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare.
6. Vreme este sa agonisesti si vreme sa prapadesti; vreme este sa pastrezi si vreme sa arunci.
7. Vreme este sa rupi si vreme sa cosi; vreme este sa taci si vreme sa graiesti.
8. Vreme este sa iubesti si vreme sa urasti. Este vreme de razboi si vreme de pace.
9. Care este folosul celui ce lucreaza intru osteneala pe care o ia asupra-si?
10. Am vazut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca sa se zbuciume.
11. Toate le-a facut Dumnezeu frumoase si la timpul lor; El a pus in inima lor si vesnicia, dar fara ca omul sa poata intelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la inceput pana la sfarsit.
12. Atunci mi-am dat cu socoteala ca nu este fericire decat sa te bucuri si sa traiesti bine in timpul vietii tale.
13. Drept aceea daca un om mananca si bea si traieste bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
14. Atunci mi-am dat seama ca tot ceea ce a facut Dumnezeu va tine in veac de veac si nimic nu se poate adauga, nici nu se poate micsora si ca Dumnezeu lucreaza asa ca sa ne temem de fata Lui.
15. Ceea ce este a mai fost si ceea ce va mai fi a fost in alte vremuri; si Dumnezeu cheama iarasi aceea ce a lasat sa treaca.
16. Dar am mai vazut sub soare ca in locul dreptatii este faradelegea si in locul celui cucernic, cel nelegiuit.
17. Si am gandit in inima mea: "Dumnezeu va judeca pe cel drept ca si pe cel nelegiuit", caci este vreme pentru orice punere la cale si pentru orice fapta.
18. si am zis iar in inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a oranduit sa-i incerce, ca ei sa-si dea seama ca nu sunt decat dobitoace".
19. Caci soarta omului si soarta dobitocului este aceeasi: precum moare unul, moare si celalalt si toti au un singur duh de viata, iar omul nu are nimic mai mult decat dobitocul. Si totul este desertaciune!
20. Amandoi merg in acelasi loc: amandoi au iesit din pulbere si amandoi in pulbere se intorc.
21. Cine stie daca duhul omului se urca in sus si duhul dobitocului se coboara in jos catre pamant?
22. Si mi-am dat seama ca nimic nu este mai de pret pentru om decat sa se bucure de lucrurile sale, ca aceasta este partea lui, fiindca cine ii va da lui putere sa mai vada ceea ce se va intampla in urma lui?