Faptele Sfintilor Apostoli 26

1. Agripa a zis catre Pavel: Iti este ingaduit sa vorbesti pentru tine. Atunci Pavel, intinzand mana, se apara:

2. Ma socotesc fericit, o, rege Agripa, ca astazi, inaintea ta, pot sa ma apar de toate cate ma invinuiesc iudeii;

3. Mai ales, pentru ca tu cunosti toate obiceiurile si neintelegerile iudeilor. De aceea te rog sa ma asculti cu ingaduinta.

4. Vietuirea mea din tinerete, cum a fost ea de la inceput in poporul meu si in Ierusalim, o stiu toti iudeii.

5. Daca vor sa dea marturie, ei stiu despre mine, de mult, ca am trait ca fariseu, in tagma cea mai riguroasa a religiei noastre.

6. Si acum stau la judecata pentru nadejdea fagaduintei facute de Dumnezeu catre parintii nostri,

7. Si la care cele douasprezece semintii ale noastre, slujind lui Dumnezeu fara incetare, zi si noapte, nadajduiesc sa ajunga. Pentru nadejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt parat de iudei.

8. De ce se socoteste la voi lucru de necrezut ca Dumnezeu inviaza pe cei morti?

9. Eu unul am socotit, in sinea mea, ca fata de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia sa fac multe impotriva;

10. Ceea ce am si facut in Ierusalim, si pe multi dintre sfinti i-am inchis in temnite cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar cand erau dati la moarte, mi-am dat si eu incuviintarea.

11. Si ii pedepseam adesea prin toate sinagogile si-i sileam sa huleasca si, mult infuriindu-ma impotriva lor, ii urmaream pana si prin cetatile de din afara;

12. Si in felul acesta, mergand si la Damasc, cu putere si cu insarcinare de la arhierei,

13. Am vazut, o, rege, la amiaza, in calea mea, o lumina din cer, mai puternica decat stralucirea soarelui, stralucind imprejurul meu si a celor ce mergeau impreuna cu mine.

14. Si noi toti cazand la pamant, eu am auzit un glas care-mi zicea in limba evreiasca: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Greu iti este sa lovesti in tepusa cu piciorul.

15. Iar eu am zis: Cine esti Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti.

16. Dar, scoala-te si stai pe picioarele tale. Caci spre aceasta M-am aratat tie: ca sa te randuiesc slujitor si martor, si al celor ce ai vazut, si al celor intru care Ma voi arata tie.

17. Alegandu-te pe tine din popor si din neamurile la care te trimit,

18. Sa le deschizi ochii, ca sa se intoarca de la intuneric la lumina si de la stapanirea lui satana la Dumnezeu, ca sa ia iertarea pacatelor si parte cu cei ce s-au sfintit, prin credinta in Mine.

19. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultator cerestii aratari;

20. Ci mai intai celor din Damasc si din Ierusalim, si din toata tara Iudeii, si neamurilor le-am vestit sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, facand lucruri vrednice de pocainta.

21. Pentru acestea, iudeii, prinzandu-ma in templu, incercau sa ma ucida.

22. Dobandind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat pana in ziua aceasta, marturisind la mic si la mare, fara sa spun nimic decat ceea ce si proorocii si Moise au spus ca va sa fie:

23. Ca Hristos avea sa patimeasca si sa fie cel dintai inviat din morti si sa vesteasca lumina si poporului si neamurilor.

24. Si acestea graind el, intru apararea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, esti nebun! Invatatura ta cea multa te duce la nebunie.

25. Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci graiesc cuvintele adevarului si ale intelepciunii.

26. Regele stie despre acestea, si in fata lui vorbesc fara sfiala, fiind incredintat ca nimic nu i-a ramas ascuns, pentru ca aceasta nu s-a intamplat, intr-un ungher.

27. Crezi tu, rege Agripa, in prooroci? Stiu ca crezi.

28. Iar Agripa a zis catre Pavel: Cu putin de nu ma indupleci sa ma fac si eu crestin!

29. Iar Pavel a zis: Ori cu putin, ori cu mult, eu m-as ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci si toti care ma asculta astazi sa fie asa cum sunt si eu, afara de aceste lanturi.

30. Si s-a ridicat si regele si guvernatorul si Berenice si cei care sedeau impreuna cu ei,

31. Si plecand, vorbeau unii cu altii zicand: Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte sau de lanturi.

32. Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea sa fie lasat liber, daca n-ar fi cerut sa fie judecat de Cezarul.