Iesirea - a doua carte a lui Moise 12

1. Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si le-a zis:

2. "Luna aceasta sa va fie inceputul lunilor, sa va fie intaia intre lunile anului.

3. Vorbeste deci la toata obstea fiilor lui Israel si le spune: In ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel; cate un miel de familie sa luati fiecare.

4. Iar daca vor fi putini in familie, incat sa nu fie deajuns ca sa poata manca mielul, sa ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dansul un numar de suflete: numarati-va la un miel atatia cat pot sa-l manance.

5. Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel, sau un ied,

6. Sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l junghie catre seara.

7. Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance.

8. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare.

9. Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele.

10. Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc.

11. Sa-l mancati insa asa: sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci este Pastile Domnului.

12. In noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul.

13. Iar la voi sangele va fi semn pe casele in care va veti afla: voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului.

14. Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sarbatoarea Domnului, din neam in neam; ca asezare vesnica s-o praznuiti.

15. Sapte zile sa mancati azime; din ziua intai sa departati din casele voastre dospitura, caci cine va manca dospit din ziua intai pana in ziua a saptea, sufletul aceluia se va starpi din Israel.

16. In ziua intai sa aveti adunare sfanta, in ziua a saptea iar adunare sfanta; si in acele zile sa nu faceti nici un fel de lucru decat numai cele ce trebuie fiecaruia de mancat, numai acelea sa vi le faceti.

17. Paziti sarbatoarea azimilor, ca in ziua aceea am scos taberele voastre din pamantul Egiptului; paziti ziua aceasta in neamul vostru ca asezamant vesnic.

18. Incepand din seara zilei a paisprezecea a lunii intai si pana in seara zilei a douazeci si una a aceleiasi luni, sa mancati paine nedospita.

19. Sapte zile sa nu se afle dospitura in casele voastre; tot cel care va manca dospit, sufletul acela se va starpi din obstea lui Israel, fie strain sau bastinas al pamantului aceluia.

20. Tot ce e dospit sa nu mancati, ci in toate asezarile voastre sa mancati azima".

21. Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a zis: "Mergeri si va luati miei dupa familiile voastre si junghiati Pastile.

22. Dupa aceea sa luati un manunchi de isop si, muindu-l in sangele strans de la miel intr-un vas, sa ungeti pragul de sus si amandoi usorii usii cu sangele cel din vas, iar voi sa nu iesiti nici unul din casa pana dimineata;

23. Caci are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul; si vazand sangele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui pierzatorului sa intre in casele voastre, ca sa va loveasca.

24. Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri.

25. Iar dupa ce veti intra in pamantul pe care Domnul il va da voua, cum a zis, sa paziti randuiala aceasta.

26. Si cand va vor zice copiii vostri: Ce inseamna randuiala aceasta?

27. Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care in Egipt a trecut pe langa casele fiilor lui Israel, cand a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbavit". Si s-a plecat poporul si s-a inchinat.

28. Au mers deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut.

29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor.

30. Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort.

31. In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis.

32. Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!"

33. Si sileau Egiptenii pe poporul evreu sa iasa degraba din tara aceea, caci ziceau: "Pierim cu totii!"

34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul sau pana a nu se dospi, cu covetile invelite in hainele lor.

35. Si facand fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint si de aur si haine;

36. Iar Domnul a dat poporului Sau trecere inaintea Egiptenilor, ca sa-i dea tot ce a cerut. Si astfel au fost pradati Egiptenii.

37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa sase sute de mii de barbati pedestri, afara de copii.

38. Si a mai iesit impreuna cu ei multime de oameni de felurite neamuri, si oi, si boi, si turme foarte mari.

39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, ca nu se dospise inca, pentru ca i-au scos Egiptenii si nu putusera zabovi nici macar sa-si faca de mancare pentru drum.

40. Timpul insa, cat fiii lui Israel si parintii lor au trait in Egipt si in tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.

41. Iar dupa trecerea celor patru sute treizeci de ani a iesit toata ostirea Domnului din pamantul Egiptului, noaptea.

42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din tara Egiptului si pe aceasta noapte de priveghere pentru Domnul o vor pazi toti fiii lui Israel din neam in neam.

43. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise si Aaron: "Randuiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el.

44. Dar tot robul cumparat cu bani si taiat imprejur sa manance din el.

45. Strainul si simbriasul asijderea sa nu manance din el.

46. Sa se manance in aceeasi casa; sa nu lasati pe a doua zi; carnea sa nu o scoateti afara din casa si oasele sa nu le zdrobiti.

47. Sa-l praznuiasca toata obstea fiilor lui Israel.

48. Iar de va veni la voi vreun strain sa faca Pastile Domnului, sa tai imprejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui si numai atunci sa-l savarseasca si va fi ca si locuitorul de bastina al tarii; dar tot cel netaiat imprejur sa nu manance din el.

49. O lege sa fie si pentru bastinas si pentru strainul ce se va aseza la voi!"

50. Si au facut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut.

51. Deci, in ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din tara Egiptului, cu ostirea lor.