Cartea lui Iov 14

1. Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se satura de necazuri.

2. Ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata.

3. Si asupra lui privesti si pe mine Tu ma silesti sa vin la judecata cu Tine.

4. Cine ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!

5. Deoarece zilele lui sunt masurate si stii socoteala lunilor lui si i-ai pus un hotar peste care nu va trece.

6. Intoarce-ti privirea de la el, ca sa aiba putin ragaz, sa se poata bucura ca simbriasul la sfarsitul zilei (de munca).

7. Un copac, de pilda, tot are nadejde, caci daca-l tai, el creste din nou si vlastarii nu-i vor lipsi.

8. Daca radacina lui imbatraneste in pamant si daca trunchiul lui putrezeste,

9. Cand da de apa inverzeste din nou si se acopera cu ramuri ca si cum ar fi atunci sadit.

10. Dar omul cand moare ramane nimicit; cand omul isi da sufletul, unde mai este el?

11. Apele marilor pot sa dispara, fluviile pot sa scada si sa sece.

12. La fel si omul se culca si nu se mai scoala; si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui.

13. O, de m-ai ascunde in imparatia mortilor, ca sa ma tii acolo pana cand va trece mania Ta, si de mi-ai soroci o vreme, cand iarasi sa-ti aduci aminte de mine!

14. Daca omul a murit o data, fi-va el iarasi viu? Toate zilele robiei mele as astepta pana ce vor veni sa ma schimbe.

15. Atunci Tu ma vei chema si eu Iti voi raspunde; Tu vei cere inapoi lucrul mainilor Tale.

16. Pe cand astazi Tu numeri pasii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la pacatul meu.

17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluita ca intr-un sac si greseala mea ai spala-o si ai face-o alba.

18. Si precum muntele se darama si se preface in nisip si precum stanca e rostogolita din locul ei,

19. Si precum apele mananca pietrele si valurile lor acopera pamantul, tot asa Tu sfarami nadejdea omului.

20. Tu Te ridici urias impotriva lui, si el se nimiceste; Tu schimbi infatisarea lui si-l trimiti de la Tine.

21. Daca feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai stie; daca au ajuns de rasul lumii, el nu-i mai vede.

22. Carnea lui e in intristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".