Cartea lui Iov 19
1. Atunci Iov a inceput sa vorbeasca si a zis:
2. "Cata vreme veti intrista voi sufletul meu si ma veti zdrobi cu cuvantarile voastre?
3. Iata a zecea oara de cand ma batjocoriti. Nu va este rusine ca va purtati asa?
4. Chiar daca ar fi adevarat ca am pacatuit, greseala mea este pe capul meu.
5. Iar daca voi va faceti tari si mari impotriva mea si-mi scoateti ochii cu ticalosia mea,
6. Sa stii ca Dumnezeu este Cel ce ma urmareste si ca El m-a invaluit cu latul Sau.
7. Daca strig de multa-apasare, nu primesc nici un raspuns; tip in gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
8. El a astupat calea mea, ca sa nu mai trec pe ea, si a acoperit cu bezna toate drumurile mele.
9. M-a dezbracat de marirea mea si mi-a smuls cununa de pe cap.
10. M-a daramat de jur imprejur si sunt in ceasul mortii si nadejdea mea a scos-o din radacina ca pe un copac.
11. Aprins-a impotriva mea mania Sa si m-a luat drept dusmanul Sau.
12. Hoardele Sale sosesc gramada, isi fac drum pana la mine si pun tabara de jur imprejurul cortului meu.
13. A departat pe fratii mei de langa mine si cunoscutii mei isi intorc fata cand ma vad.
14. Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
15. Cei ce locuiau impreuna cu mine si slujnicele mele se uita la mine ca la un strain; sunt in ochii lor ca unul venit din alta tara.
16. Chem pe sluga mea si nu-mi raspunde, macar ca o rog cu gura mea.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferita pentru femeia mea si am ajuns sa miros greu pentru fiii cei nascuti din coapsele mele.
18. Pana si copiii imi arata dispret; cand ma scol, vorbesc pe seama mea.
19. Toti sfetnicii mei cei mai de aproape ma urgisesc si aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea.
20. Oasele mele ies afara din piele si nu mi-au mai ramas tefere decat gingiile.
21. Mila fie-va de mine, aveti mila de mine, o, voi, prietenii mei, caci mana lui Dumnezeu m-a lovit!
22. De ce ma prigoniti cu urgia lui Dumnezeu si nu va mai saturati de carnea mea?
23. Cit as vrea ca vorbele mele sa fie scrise, cat as vrea sa fie sapate pe arama.
24. Sa fie sapate pe veci, cu un condei de fier si de plumb, intr-o stanca!
25. Dar eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu ti ca El, in ziua cea de pe urma, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea ce se destrama.
26. Si afara din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
27. Pe El Il voi vedea si ochii mei Il vor privi, nu ai altuia. Si de dorul acesta maruntaiele mele tanjesc in mine.
28. Iar daca ziceti: Cum il vom urmari si ce pricina de proces vom gasi noi in el?
29. Temeti-va de sabie, pentru voi insiva, cand mania va izbucni impotriva greselii voastre. Si atunci veti invata ca este o judecata!"