Cartea lui Iov 29
1. Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale si a zis:
2. "O, daca as fi inca o data ca in lunile de mai inainte, ca in zilele cand Dumnezeu ma ocrotea,
3. Ca atunci cand El tinea stralucitoare deasupra capului meu candela Sa si, luminat de ea, eu strabateam prin intuneric!
4. De ce nu sunt inca o data ca in zilele toamnei mele, cand Dumnezeu tinea parte cortului meu,
5. Cand Cel Atotputernic era inca cu mine si imprejurul meu stateau feciorii mei,
6. Iar picioarele mele se scaldau in lapte si stanca aspra izvora pentru mine paraie de untdelemn?
7. Atunci cand ieseam la poarta de sus a cetatii si asezam in piata scaunul meu,
8. Tineretul, vazandu-ma, se ascundea cu sfiala, iar cei batrani se ridicau in picioare si ramaneau asa.
9. Fruntasii poporului isi opreau cuvantarile si isi puneau mana la gura.
10. Glasul capeteniilor scadea si limba lor se lipea de cerul gurii.
11. Caci urechea care ma auzea ma fericea si ochiul care ma vedea imi dadea mare marturie.
12. Fiindca scapam de pieire pe cel sarman care striga dupa ajutor si pe orfanul fara sprijin.
13. Binecuvantarile celui ce era gata sa piara veneau asupra-mi si umpleam de bucurie inima vaduvei.
14. Ma imbracam intru dreptate, ca intr-un vesmant si judecata mea cea dreapta era mantia mea si turbanul meu.
15. Eram ochii celui orb si piciorul celui schiop;
16. Eram tatal celor neputinciosi si cercetam cu sarguinta pricinile care imi erau necunoscute.
17. Sfaramam falcile nelegiuitului si smulgeam prada din dintii lui.
18. Si imi ziceam: Voi adormi in cuibul meu si ca pasarea Phoenix voi inmulti zilele mele.
19. Radacina mea se va rasfira pe langa apa si roua se va lasa, noaptea, peste ramurile mele.
20. Slava mea va intineri neincetat si arcul meu se va innoi in mana mea.
21. Oamenii ma ascultau si stateau fara grai si asteptau sa auda sfatul meu.
22. Dupa ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic si cuvantul meu cadea asupra lor picatura cu picatura.
23. Ma asteptau precum astepti ploaia si cascau gura lor, ca pentru bura de primavara.
24. Daca le suradeam, nu-si credeau ochilor si surasul meu nu-l lasau sa se piarda.
25. Le aratam care este dreapta cale si stateam mereu in fruntea lor, stateam ca un imparat, intre ostasii sai si, oriunde-i duceam, ei veneau dupa mine.