Sfanta Evanghelie dupa Marcu 4

1. Si iarasi a inceput Iisus sa invete, langa mare, si s-a adunat la El multime foarte multa, incat El a intrat in corabie si sedea pe mare, iar toata multimea era langa mare, pe uscat.

2. Si-i invata multe in pilde, si in invatatura Sa le zicea:

3. Ascultati: Iata, iesit-a semanatorul sa semene.

4. Si pe cand semana el, o samanta a cazut langa cale si pasarile cerului au venit si au mancat-o.

5. Si alta a cazut pe loc pietros, unde nu avea pamant mult, si indata a rasarit, pentru ca nu avea pamant mult.

6. Si cand s-a ridicat soarele, s-a vestejit si, neavand radacina, s-a uscat.

7. Alta samanta a cazut in spini, a crescut, dar spinii au inabusit-o si rod n-a dat.

8. Si altele au cazut pe pamantul cel bun si, inaltandu-se si crescand, au dat roade si au adus: una treizeci, alta saizeci, alta o suta.

9. Si zicea: Cine are urechi de auzit sa auda.

10. Iar cand a fost singur, cei ce erau langa El, impreuna cu cei doisprezece, Il intrebau despre pilde.

11. Si le-a raspuns: Voua va e dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se face in pilde,

12. Ca uitandu-se, sa priveasca si sa nu vada, si, auzind, sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca si sa fie iertati.

13. Si le-a zis: Nu pricepeti pilda aceasta? Dar cum veti intelege toate pildele?

14. Semanatorul seamana cuvantul.

15. Cele de langa cale sunt aceia in care se seamana cuvantul, si, cand il aud, indata vine satana si ia cuvantul cel semanat in inimile lor.

16. Cele semanate pe loc pietros sunt aceia care, cand aud cuvantul, il primesc indata cu bucurie,

17. Dar n-au radacina in ei, ci tin pana la un timp; apoi cand se intampla stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se smintesc.

18. Si cele semanate intre spini sunt cei ce asculta cuvantul,

19. Dar grijile veacului si inselaciunea bogatiei si poftele dupa celelalte, patrunzand in ei, inabusa cuvantul si il fac neroditor.

20. Iar cele semanate pe pamantul cel bun sunt cei ce aud cuvantul si-l primesc si aduc roade: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta.

21. Si le zicea: Se aduce oare faclia ca sa fie pusa sub obroc sau sub pat? Oare nu ca sa fie pusa in sfesnic?

22. Caci nu e nimic ascuns ca sa nu se dea pe fata; nici n-a fost ceva tainuit, decat ca sa vina la aratare.

23. Cine are urechi de auzit sa auda.

24. Si le zicea: Luati seama la ce auziti: Cu ce masura masurati, vi se va masura; iar voua celor ce ascultati, vi se va da si va va prisosi.

25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.

26. Si zicea: Asa este imparatia lui Dumnezeu, ca un om care arunca samanta in pamant,

27. Si doarme si se scoala, noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie el.

28. Pamantul rodeste de la sine: mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic.

29. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul.

30. Si zicea: Cum vom asemana imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui?

31. Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant;

32. Dar, dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.

33. Si cu multe pilde ca acestea le graia cuvantul dupa cum puteau sa inteleaga.

34. Iar fara pilda nu le graia; si ucenicilor Sai le lamurea toate, deosebi.

35. Si in ziua aceea, cand s-a inserat, a zis catre ei: Sa trecem pe tarmul celalalt.

36. Si lasand ei multimea, L-au luat cu ei in corabie, asa cum era, caci erau cu El si alte corabii.

37. Si s-a pornit o furtuna mare de vant si valurile se pravaleau peste corabie, incat corabia era aproape sa se umple.

38. Iar Iisus era la partea dindarat a corabiei, dormind pe capatai. L-au desteptat si I-au zis: Invatatorule, nu-Ti este grija ca pierim?

39. Si El, sculandu-Se, a certat vantul si a poruncit marii: Taci! Inceteaza! Si vantul s-a potolit si s-a facut liniste mare.

40. Si le-a zis lor: Pentru ce sunteti asa de fricosi? Cum de nu aveti credinta?

41. Si s-au infricosat cu frica mare si ziceau unul catre altul: Cine este oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun?