Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor) 32

1. Dupa atatea lucruri si atata credinciosie, a venit Sanherib, regele Asirienilor, si a intrat in Iuda si a impresurat cetatile intarite si si-a facut planul ca sa le rapeasca pentru el.

2. Cand Iezechia a vazut ca a venit Sanherib cu gandul ca sa lupte impotriva Ierusalimului,

3. A hotarat impreuna cu sfetnicii si cu vitejii sai ca sa astupe izvoarele de apa care erau afara din cetate si acestia l-au ajutat.

4. Atunci s-a adunat o multime de popor si a astupat toate izvoarele si paraul care curgea prin mijlocul tarii, zicand: Sa nu vina regele Asiriei si gasind apa multa, sa se intareasca.

5. Si s-a intarit Iezechia si a facut la loc tot zidul care se stricase si a ridicat turnuri, a zidit pe din afara un alt zid, a inaltat zidul cetatii lui David si a pregatit o multime de arme si de scuturi.

6. A pus capetenii ostasesti peste popor si i-a adunat pe langa el in locul larg de la poarta vaii si le-a grait pe inima lor zicand:

7. "Intariti-va si imbarbatati-va, sa nu va temeti, nici sa va infricosati de fata regelui si de fata intregului neam care este cu el, caci cu noi sunt mai multi decat cu el.

8. Cu el sunt brate de carne, iar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru Care ne ajuta si Care lupta in bataliile noastre". Si s-a incurajat poporul de cuvintele lui Iezechia, regele lui Iuda.

9. Dupa aceasta Sanherib, regele Asiriei, care era cu toata ostirea lui in fata Lachisului, a trimis pe niste slujbasi ai sai la Ierusalim, la Iezechia, regele lui Iuda, si la toti cei din Iuda care erau in Ierusalim, ca sa le spuna:

10. "Asa zice Sanherib, regele Asiriei: Pe ce va bizuiti de sedeti inchisi in cetatea Ierusalimului?

11. Nu vedeti ca Iezechia va amageste, ca sa va dea mortii prin foame si prin sete, zicand: Domnul Dumnezeul nostru ne va scapa din mana regelui Asiriei?

12. Nu vedeti ca acest Iezechia a desfiintat locurile inalte ale lui si jertfelnicele lui si a spus lui Iuda si Ierusalimului: Sa va inchinati inaintea unui singur jertfelnic si numai pe el sa tamaiati?

13. Oare nu stiti ce am facut eu si parintii mei tuturor popoarelor tarilor? Putut-au oare dumnezeii popoarelor acestor tari sa le scape tara lor din mana mea?

14. Care din toti dumnezeii popoarelor, pe care le-au pierdut parintii mei, a putut sa-si scape poporul din mana mea? Cum dar Dumnezeul vostru va va putea scapa din mana mea?

15. Si acum paziti-va, ca sa nu va mai amageasca Iezechia, nici sa nu va mai induplece astfel! Sa nu-l credeti! Caci daca n-a fost in stare nici un dumnezeu de al nici unui popor si regat sa-si scape poporul sau din mana mea si din mana parintilor mei, atunci nici Dumnezeul vostru nu va va scapa din mana mea".

16. Inca si altele multe au vorbit robii lui impotriva Domnului Dumnezeu si impotriva lui Iezechia, robul Lui.

17. Ba scrisese el si scrisori prin care hulea pe Domnul Dumnezeul lui Israel si in care graia impotriva Lui astfel de cuvinte: "Precum dumnezeii popoarelor pamantului n-au scapat pe popoarele lor din mana mea, asa nici Dumnezeul lui Iezechia nu va scapa pe poporul Sau din mana mea".

18. Si strigau cu glas tare in limba Iudeilor catre poporul din Ierusalim, care era pe zid, ca sa-i ingrozeasca si sa-i sperie si sa le ia cetatea.

19. Ei vorbeau despre Dumnezeul Ierusalimului, ca despre dumnezeii popoarelor pamantului, care sunt lucruri de maini omenesti.

20. Atunci s-a rugat regele Iezechia si Isaia proorocul, fiul lui Amos, si au strigat cu glas mare la cer.

21. Si a trimis Domnul pe un inger care a pierdut pe tot viteazul si razboinicul si capetenia si generalul din tabara regelui Asiriei, incat acesta s-a intors cu rusine in tara sa; si cand a intrat in casa dumnezeului sau, l-au ucis cu sabia acolo fiii lui.

22. Asa a scapat Domnul pe Iezechia si pe locuitorii Ierusalimului din mana lui Sanherib, regele Asiriei, si din mana tuturor celorlalti si i-a aparat din toate partile.

23. Atunci multi au adus daruri Domnului in Ierusalim si lucruri scumpe lui Iezechia, regele Iudei, care dupa aceasta a castigat in ochii tuturor popoarelor marire mare.

24. In zilele acelea s-a imbolnavit Iezechia de moarte si s-a rugat Domnului si Domnul l-a auzit si i-a dat semn.

25. Insa Iezechia n-a fost recunoscator pentru binefacerea care i s-a facut, caci s-a semetit in inima lui. si a cazut mania lui Dumnezeu peste el si peste Iuda si peste Ierusalim.

26. Dar indata ce Iezechia s-a smerit pentru mandria inimii lui si cu el impreuna si locuitorii Ierusalimului, mania Domnului nu s-a mai coborat asupra lor in zilele lui Iezechia.

27. Iezechia a avut bogatie si marire foarte mare; si si-a facut vistierii de pastrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi si tot felul de vase pretioase.

28. A facut de asemenea si hambare pentru roade: grau, vin si untdelemn; asezari si iesle pentru tot felul de vite si staule pentru turme.

29. Si-a zidit si cetati si a avut o multime de vite mari si de vite marunte, pentru ca Dumnezeu ii daduse lui foarte multa avere.

30. Tot acest Iezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihonului si le-a facut sa curga in jos prin partea de apus a cetatii lui David. Si la tot lucrul lui, Iezechia a lucrat cu spor.

31. Cand trimisii regelui Babilonului au venit la el sa-l intrebe pentru semnul care se savarsise in tara, atunci l-a parasit Dumnezeu, ca sa-l incerce si sa cunoasca tot ce avea el in inima lui,

32. Celelalte fapte ale lui Iezechia si milosteniile lui sunt scrise in vedenia lui Isaia-proorocul, fiul lui Amos, si in cartea regilor lui Iuda si Israel.

33. Apoi a raposat Iezechia cu parintii lui si l-au ingropat in randul de sus al mormintelor fiilor lui David si tot Iuda si locuitorii din Ierusalim i-au facut mare cinste la moartea lui. Iar in locul lui a fost facut rege Manase, fiul sau.