Plangerile lui Ieremia 1

1. O, cum a ramas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o vaduva cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetatilor a ajuns birnica.

2. Noaptea plange intruna cu lacrimi pe obraz si dintre toti cati o iubeau, nici unul n-o mai mangaie; toti prietenii au devenit dusmani.

3. Iuda s-a dus in robie, la suferinta si la munca grea; salasluieste printre neamuri si nu-si afla odihna. Toti asupritorii lui l-au prins la stramtorare.

4. Toate caile Sionului sunt pline de jale si nimeni nu mai vine la sarbatoare. Toate portile (cetatii) sunt pustii, preotii ei suspina; fecioarele sunt deznadajduite si ea este plina de amar.

5. Vrajmasii ei sunt biruitori, dusmanii ei sunt cu voie buna; caci Domnul a umilit-o din pricina multelor ei pacate, iar feciorii ei au plecat in robie inaintea asupritorului.

6. Asa si-a irosit fiica Sionului toata stralucirea! Capeteniile ei sunt asemenea cerbilor care nu afla pasune si fug sleiti de puteri dinaintea urmaritorului.

7. Ierusalimul isi aduce aminte de zilele ticalosiei lui si ale ratacirii lui, de toate stralucirile pe care le-a avut in stravechile vremuri. Acum insa, cand poporul a cazut in mana vrajmasului si cand nimeni nu-i poate veni in ajutor, dusmanii lui se uita la el si rad de prabusirea lui.

8. Ierusalimul a pacatuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaima; toti cei ce-l cinsteau nu-l mai iau in seama, caci au vazut goliciunea lui, iar el suspina si isi intoarce fata.

9. Necuratia lui e lipita de poala hainelor lui caci la sfarsitul lui el nu s-a gandit. El s-a prabusit in chip uluitor si n-are pe nimeni sa-l mangaie! "Vezi, Doamne, necazul meu, caci vrajmasul biruieste".

10. Dusmanii au intins mana spre toate vistieriile lui. El a vazut neamuri intrand in templul sau, neamuri carora le-ai dat porunca: "Sa nu intre in obstea ta!"

11. Tot poporul Tau suspina cautand paine, si isi dau odoarele lor pentru mancare, ca sa-si tina viata. Vezi, Doamne, si ia aminte cum am ajuns de ocara!

12. O, voi trecatorilor, priviti si vedeti daca este vreo durere ca aceea care ma copleseste si cu care Domnul m-a umplut de necaz in ziua intaririi maniei Lui.

13. Foc a trimis de sus peste oasele mele si m-a smerit, picioarelor mele le-a intins cursa, si m-a facut sa dau inapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toata ziua bolesc.

14. Jugul pacatelor mele mi-a fost legat de gat de catre mana Lui; stranse ca intr-un manunchi, ele atarna de grumazul meu; El a facut sa se destrame puterea mea si m-a dat in mana celor carora nu puteam sa ma impotrivesc.

15. Domnul a spulberat pe toti voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste impotriva mea, ca sa sfarame pe voinicii mei. Stapanul a toate a strivit ca in teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.

16. Pentru aceasta eu plang mereu, din ochii mei izvorasc lacrimi, caci departe de mine este Mangaietorul, Cel ce-mi imbarbata inima. Feciorii mei cu totii au fost dati pieirii, caci dusmanul a avut biruinta.

17. Sionul intinde mainile sale si nimeni nu-l mangaie! Domnul a dat porunca tuturor vrajmasilor lui Iacov ca sa-l impresoare. Ajuns-a Ierusalimul inaintea ochilor lor ca un lucru spurcat.

18. Drept este Domnul, caci impotriva poruncilor Lui m-am razvratit. Luati aminte, voi, toate popoarele, si vedeti necazul meu: fecioarele mele si flacaii mei au fost dusi in robie.

19. Strigat-am catre iubitii mei, dar ei m-au inselat; preotii mei si batranii mei au pierit in cetate, cand cautau hrana ca sa-si tina viata.

20. Vezi, Doamne, cat sunt de stramtorat, launtrul meu arde! Inima mea se zbuciuma in trupul meu, pentru ca m-am razvratit foarte. Afara sabia secera pe feciorii mei, iar inauntru, moartea.

21. Toti aud suspinul meu, dar nimeni nu ma mangaie! toti dusmanii, afland de nenorocirea mea, se bucura ca ai facut asa. Sa vina peste ei ziua pe care ai fagaduit-o si sa ajunga si ei ca mine!

22. Toata faradelegea lor sa vina inaintea Ta si sa le faci lor precum mi-ai facut mie, pentru toate pacatele mele! Caci suspinele mele sunt fara de numar, iar inima mea boleste!