Psalmi 10

1. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?

2. Cand se mandreste necredinciosul, se aprinde saracul; se prind in sfaturile pe care le gandesc.

3. Ca se lauda pacatosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strambatate, pe sine se binecuvinteaza.

4. Intaratat-a cel pacatos pe Domnul, dupa multimea maniei lui; nu-L va cauta; nu este Dumnezeu inaintea lui.

5. Spurcate sunt caile lui in toata vremea; lepadate sunt judecatile Tale de la fata lui, peste toti vrajmasii lui va stapani.

6. Ca a zis intru inima sa: Nu ma voi clinti din neam in neam, rau nu-mi va fi.

7. Gura lui e plina de blestem, de amaraciune si de viclesug; sub limba lui osteneala si durere.

8. Sta la panda in ascuns cu cei bogati ca sa ucida pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sarac privesc.

9. Pandeste din ascunzis, ca leul din culcusul sau; pandeste ca sa apuce pe sarac, pandeste pe sarac ca sa-l traga la el.

10. In lantul lui il va smeri; se va pleca si va cadea asupra lui, cand va stapani pe cei saraci.

11. Ca a zis in inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Intors-a fata Lui, ca sa nu vada pana in sfarsit!"

12. Scoala-Te, Doamne, Dumnezeul meu, inalta-se mana Ta, nu uita pe saracii Tai pana in sfarsit!

13. Pentru ce a maniat necredinciosul pe Dumnezeu? Ca a zis in inima lui: Domnul nu va cerceta!

14. Vezi, pentru ca Tu privesti la necazuri si la durere, ca sa le iei in mainile Tale; caci in Tine se increde saracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.

15. Zdrobeste bratul celui pacatos si rau, pacatul lui va fi cautat si nu se va afla.

16. Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului! Pieriti neamuri din pamantul Lui.

17. Dorinta saracilor a auzit-o Domnul; la ravna inimii lor a luat aminte urechea Ta.

18. Judeca pe sarac si pe smerit, ca sa nu se mai mandreasca omul pe pamant.