Psalmi 140

1. (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.) Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste,

2. Care gandeau nedreptate in inima, toata ziua imi duceau razboi.

3. Ascutit-au limba lor ca a sarpelui; venin de aspida sub buzele lor.

4. Pazeste-ma, Doamne, de mana pacatosului; scoate-ma de la oamenii nedrepti, care au gandit sa impiedice pasii mei.

5. Pusu-mi-au cei mandri cursa mie si funii; curse au intins picioarelor mele; pe carare mi-au pus pietre de poticneala.

6. Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu esti Tu, asculta, Doamne, glasul rugaciunii mele".

7. Doamne, Doamne, puterea mantuirii mele, umbrit-ai capul meu in zi de razboi.

8. Sa nu ma dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina pacatosului; viclenit-au impotriva mea; sa nu ma parasesti, ca sa nu se trufeasca.

9. Varful latului lor, osteneala buzelor lor sa-i acopere pe ei!

10. Sa cada peste ei carbuni aprinsi; in foc arunca-i pe ei, in necazuri, pe care sa nu le poata rabda.

11. Barbatul limbut nu se va indrepta pe pamant; pe omul nedrept rautatea il va duce la pieire.

12. Stiu ca Domnul va face judecata celui sarac si dreptate celor sarmani;

13. Iar dreptii vor lauda numele Tau si vor locui cei drepti in fata Ta.