Psalmi 52

1. (Catre mai marele cintaretilor. O cintare a lui David. Facuta cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cind zicea: ?David s'a dus in casa lui Ahimelec.?) Pentruce te falesti cu rautatea ta, asupritorule? Bunatatea lui Dumnezeu tine in veci.

2. Limba ta nu nascoceste decit rautate, ca un brici ascutit, viclean ce esti!

3. Tu iubesti mai degraba raul decit binele, mai degraba minciuna decit adevarul.

4. Tu iubesti numai cuvinte nimicitoare, limba inselatoare!

5. De aceea si Dumnezeu te va dobori pe vecie, te va apuca si te va ridica din cortul tau, si te va desradacina din pamintul celor vii.

6. Cei fara prihana vor vedea lucrul acesta, se vor teme, si vor ride de el, zicind:

7. ?Iata omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se incredea in bogatiile lui cele mari, si se bizuia pe rautatea lui.?

8. Dar eu sint in Casa lui Dumnezeu ca un maslin verde, ma incred in bunatatea lui Dumnezeu, in veci de veci.

9. Te voi lauda totdeauna, pentruca ai lucrat; si, in fata copiilor Tai, voi nadajdui in Numele Tau, caci este binevoitor.