Psalmi 62

1. (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor. Pentru Iditum.) Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Ca de la El este mantuirea mea;

2. Pentru ca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si Sprijinitorul meu; nu ma voi clatina mai mult.

3. Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat!

4. S-au sfatuit sa doboare cinstea mea, alergat-au cu minciuna; cu gura lor ma binecuvantau si cu inima lor ma blestemau.

5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, ca de la El vine rabdarea mea;

6. Ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu ma voi stramuta.

7. In Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.

8. Nadajduiti in El toata adunarea poporului; revarsati inaintea Lui inimile voastre, ca El este ajutorul nostru.

9. Dar desertaciune sunt fiii oamenilor, mincinosi sunt fiii oamenilor; in balanta, toti impreuna sunt desertaciune.

10. Nu nadajduiti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea.

11. O data a grait Dumnezeu, aceste doua lucruri am auzit: ca puterea este a lui Dumnezeu

12. Si a Ta, Doamne, este mila; ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui.