2 Cronici 18

1. Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug şi s-a încuscrit cu Ahab.

2. După câţiva ani s-a coborât la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat, pentru el şi pentru poporul care era cu el, un mare număr de oi şi boi şi l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad.

3. Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: "Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?" Iosafat i-a răspuns: "Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine."

4. Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: "Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului."

5. Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: "Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?" Şi ei au răspuns: "Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mâinile împăratului."

6. Dar Iosafat a zis: "Nu mai este aici niciun proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?"

7. Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: "Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte niciodată decât rău: este Mica, fiul lui Imla." Şi Iosafat a zis: "Să nu vorbească aşa împăratul!"

8. Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător şi i-a zis: "Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla."

9. Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor.

10. Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: "Aşa vorbeşte Domnul: "Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici."

11. Şi toţi prorocii au prorocit la fel, zicând: "Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbândă, şi Domnul o va da în mâinile împăratului."

12. Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: "Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie, dar, ca şi cuvântul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!"

13. Mica a răspuns: "Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu."

14. Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: "Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?" El a răspuns: "Suiţi-vă! Căci veţi avea izbândă, şi vor fi daţi în mâinile voastre."

15. Şi împăratul i-a zis: "De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?"

16. Mica a răspuns: "Văd tot Israelul risipit pe munţi ca nişte oi care n-au păstor; şi Domnul a zis: "Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!"

17. Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Nu ţi-am spus eu? El nu-mi proroceşte nimic bun, nu-mi proroceşte decât rău."

18. Şi Mica a zis: "Ascultaţi, dar, cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stând la dreapta şi la stânga Lui.

19. Şi Domnul a zis: "Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi să piară acolo?" Au răspuns unul într-un fel, altul, într-altul.

20. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: "Eu îl voi amăgi." Domnul i-a zis: "Cum?"

21. "Voi ieşi", a răspuns el, "şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui." Domnul a zis: "Îl vei amăgi şi vei izbuti; ieşi şi fă aşa."

22. Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta."

23. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: "Pe ce drum a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?"

24. Mica a răspuns: "Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi."

25. Împăratul lui Israel a zis: "Luaţi pe Mica şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.

26. Şi spuneţi: "Aşa vorbeşte împăratul: "Băgaţi pe omul acesta în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace."

27. Şi Mica a zis: "Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!" Apoi a mai zis: "Voi, toate popoarele, auziţi!"

28. Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot în Galaad.

29. Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Vreau să-mi schimb hainele, ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale." Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-au dus la luptă.

30. Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carele lui: "Să nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel."

31. Când au zărit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: "Este împăratul lui Israel." Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32. Mai marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.

33. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: "Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit."

34. Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa sirienilor, până seara, şi a murit pe la apusul soarelui.