Cartea intaia a lui Ezdra 9
1. "Dupa ispravirea acestora, au venit la mine capeteniile si au zis: "Poporul lui Israel si preotii si levitii nu s-au deosebit de popoarele cele de alt neam si de uraciunile lor, adica de Canaanei, Hetei, Ferezei, Iebusei, Amoniti, Moabiti, Egipteni si Amorei,
2. Pentru ca au luat pe fiicele acelora sotii pentru ei si pentru feciorii lor si s-a amestecat samanta cea sfanta cu popoarele cele de alt neam, ba inca mana celor mai insemnati si mai de frunte a fost cea dintai in aceasta nelegiuire".
3. Auzind cuvantul acesta, mi-am rupt haina cea de deasupra si cea de dedesubt si mi-am smuls parul din capul meu si din barba mea si am cazut de mahnire.
4. Atunci s-au adunat la mine toti cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina nelegiuirii celor veniti din robie, si eu am stat in intristare pana la jertfa cea de seara.
5. Iar la vremea jertfei de seara m-am sculat din locul tanguirii mele si cu hainele rupte de deasupra si de dedesubt am cazut in genunchi si mi-am intins mainile catre Domnul Dumnezeul meu si am zis:
6. "Dumnezeul meu, ma rusinez si ma tem sa-mi ridic fata catre Tine, Dumnezeul meu, pentru ca faradelegile noastre au trecut peste cap si vina noastra s-a marit pana la cer.
7. Din zilele parintilor nostri si pana astazi suntem in mare vinovatie, si pentru faradelegile noastre am fost dati noi, si regii nostri, si preotii nostri, in mainile regilor celor de alt neam, si in sabie si in robie, si prada si in rusine, cum suntem si astazi.
8. Si iata, dupa putina vreme, ni s-a dat indurare de la Domnul Dumnezeul nostru si El ne-a lasat pe cativa sa scapam si ne-a ajutat sa ne asezam in locul cel sfant al Lui si ne-a daruit sa ne invioram putin din robia noastra.
9. Noi robi suntem, dar nici in robie nu ne-a parasit pe noi Dumnezeul nostru si a indreptat El spre noi mila regilor Persilor ca sa ne lase sa inviem, sa zidim templu Dumnezeului nostru, sa-l scoatem din daramaturile lui si ne-a dat intarire in Iuda si in Ierusalim.
10. Dar acum, dupa toate acestea, ce vom zice noi, Dumnezeul nostru? Caci ne-am abatut de la poruncile Tale,
11. Pe care le-ai dat Tu prin prooroci, robii Tai, si ai zis: Pamantul in care va duceti voi ca sa-l stapaniti este pamant necurat, caci este spurcat de necuratenia popoarelor celor de alt neam si de uraciunile lor, cu care ele l-au umplut de la un capat la altul.
12. Deci pe fetele voastre sa nu le dati dupa feciorii lor si pe fetele lor sa nu le luati pentru feciorii vostri si pacea lor si bunurile lor sa nu le cautati in veci, ca sa va intariti si sa va hraniti cu bunatatile pamantului aceluia si sa-l lasati mostenire vesnica fiilor vostri.
13. Dupa toate cele ce ne-au ajuns pe noi pentru faptele noastre cele rele si pentru marea noastra vinovatie si pentru ca Tu, Dumnezeule, nu Te-ai purtat cu noi dupa masura nelegiuirilor noastre si ne-ai dat si izbavirea aceasta,
14. Au doara iarasi vom calca poruncile Tale si vom intra in legatura de rudenie cu aceste popoare ticaloase? Nu Te vei mania Tu oare atata, incat sa ne starpesti si sa nu mai ramana nici unul si sa nu mai fie nici o izbavire?
15. Doamne Dumnezeul lui Israel, drept esti Tu, pentru ca am scapat noi pana in ziua de astazi; si iata noi si astazi suntem in nelegiuirile noastre; deci astfel fiind, n-ar trebui sa stam inaintea fetei Tale".