Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel 9

1. Spun adevarul in Hristos, nu mint, martor fiindu-mi constiinta mea in Duhul Sfant,

2. Ca mare imi este intristarea si necurmata durerea inimii.

3. Caci as fi dorit sa fiu eu insumi anatema de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine, dupa trup,

4. Care sunt israeliti, ale carora sunt infierea si slava si legamintele si Legea si inchinarea si fagaduintele,

5. Ai carora sunt parintii si din care dupa trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvantat in veci. Amin!

6. Dar nu asa ca ar fi cazut cuvantul lui Dumnezeu: caci nu toti cei din Israel sunt si israeliti;

7. Nici pentru ca sunt urmasii lui Avraam, sunt toti fii, ci "intru Isaac, a zis, se vor chema tie urmasi",

8. Adica: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fagaduintei se socotesc urmasi.

9. Caci al fagaduintei este cuvantul acesta: "(La anul) pe vremea aceasta voi veni si Sara va avea un fiu".

10. Dar nu numai ea, ci si Rebeca, avand copii gemeni dintr-unul, Isaac, parintele nostru;

11. Si nefiind ei inca nascuti si nefacand ei ceva bun sau rau, ca sa ramana voia lui Dumnezeu cea dupa alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheama,

12. I s-a zis ei ca "cel mai mare va sluji celui mai mic",

13. Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urat".

14. Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!

15. Caci graieste catre Moise: "Voi milui pe cine vreau sa-l miluiesc si Ma voi indura de cine vreau sa Ma indur".

16. Deci, dar, nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste.

17. Caci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca sa arat in tine puterea Mea si ca numele Meu sa se vesteasca in tot pamantul".

18. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieste il miluieste, iar pe cine voieste il impietreste.

19. Imi vei zice deci: De ce mai dojeneste? Caci vointei Lui cine i-a stat impotriva?

20. Dar, omule, tu cine esti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare faptura va zice Celui ce a facut-o: De ce m-ai facut asa?

21. Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeasi framantatura sa faca un vas de cinste, iar altul de necinste?

22. Si ce este daca Dumnezeu, voind sa-Si arate mania si sa faca cunoscuta puterea Sa, a suferit cu multa rabdare vasele maniei Sale, gatite spre pierire,

23. Si ca sa faca cunoscuta bogatia slavei Sale catre vasele milei, pe care mai dinainte le-a gatit spre slava?

24. Adica pe noi, pe care ne-a si chemat, nu numai dintre iudei, ci si dintre pagani,

25. Precum zice El si la Osea: "Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, si iubita pe cea care nu era iubita;

26. Si va fi in locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteti poporul Meu - acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu".

27. Iar Isaia striga pentru Israel : "Daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, ramasita se va mantui.

28. Pentru ca implinind si scurtand, Domnul va indeplini, pe pamant, cuvantul Sau".

29. Si precum a proorocit Isaia: "Daca Domnul Savaot nu ne-ar fi lasat noua urmasi, am fi ajuns ca Sodoma si ne-am fi asemanat cu Gomora".

30. Ce vom zice, deci? Ca neamurile care nu cautau dreptatea au dobandit dreptatea, insa dreptatea din credinta;

31. Iar Israel, urmarind legea dreptatii, n-a ajuns la legea dreptatii.

32. Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credinta, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,

33. Precum este scris: "Iata pun in Sion piatra de poticnire si piatra de sminteala; si tot cel ce crede in El nu se va rusina".