Iesirea - a doua carte a lui Moise 7
1. Raspuns-a Domnul lui Moise si i-a zis: "Iata, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tau, iti va fi prooroc.
2. Tu dar vei grai lui Aaron toate cate iti voi porunci, iar Aaron, fratele tau, va spune lui Faraon, ca sa lase pe fiii lui Israel sa iasa din pamantul lui.
3. Eu insa voi invartosa inima lui Faraon si voi arata multimea semnelor Mele si a minunilor Mele in pamantul Egiptului.
4. Faraon nu va va asculta, dar Eu imi voi pune mana asupra Egiptului si voi scoate ostirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pamantul Egiptului, cu mare izbanda.
5. Cand voi intinde mana Mea asupra Egiptului si voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul".
6. Moise si Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, asa au facut.
7. Cand au inceput a grai lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci si trei de ani.
8. Si a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
9. "Daca Faraon va va zice: Da-ne vreun semn sau vreo minune, atunci tu sa zici fratelui tau Aaron: Ia toiagul si-l arunca jos inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui, si se va face sarpe".
10. S-au dus deci Moise si Aaron la Faraon si la slujitorii lui si au facut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul sau inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui si s-a facut sarpe.
11. Atunci a chemat si Faraon pe inteleptii Egiptului si pe vrajitori si au facut si vrajitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrajile lor:
12. Fiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a facut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a inghitit toiegele lor.
13. De aceea s-a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul.
14. Zis-a Domnul catre Moise: "Inima lui Faraon se indaratniceste si nu lasa poporul.
15. Du-te dar la Faraon dimineata; iata el are sa iasa la apa, iar tu sa stai in calea lui, pe malul raului, si toiagul acesta, care s-a prefacut in sarpe, sa-l iei in mana ta;
16. Si sa zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis la tine sa-ti spun: Lasa pe poporul Meu sa-Mi faca slujba in pustie; si iata pana acum nu M-ai ascultat.
17. Asa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaste ca Eu sunt Domnul: iata, cu acest toiag, care e in mana mea, voi lovi apa din rau si se va preface in sange;
18. Pestele din rau va muri, raul se va imputi si Egiptenii nu vor putea bea apa din rau".
19. Si a mai zis Domnul catre Moise: "Sa zici lui Aaron, fratele tau: Ia toiagul in mana si intinde-ti mana asupra apelor Egiptului: asupra raurilor lui, asupra lacurilor lui si asupra oricarei adunari de apa; si se vor preface in sange si va fi sange in toata tara Egiptului, in vasele de lemn si in cele de piatra!"
20. Si au facut Moise si Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul sau si a lovit apa raului, inaintea ochilor lui Faraon si inaintea ochilor slujitorilor lui, si toata apa din rau s-a prefacut in sange.
21. Atunci pestele din rau a murit, raul s-a imputit si Egiptenii nu puteau sa bea apa din rau; si era sange in toata tara Egiptului.
22. Si au facut asa si magii Egipteni cu vrajile lor. De aceea s-a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul.
23. Intorcandu-se, Faraon a intrat in casa sa si nu a pus la inima aceasta.
24. Atunci au sapat toti Egiptenii in preajma raului, ca sa gaseasca sa bea apa, caci din rau nu puteau sa bea apa.
25. Se implinisera sapte zile de cand lovise Domnul apa.