Isaia 33
1. Vai tie, pustiitorule, care n-ai fost pustiit si tie, jefuitorule, care n-ai fost inca jefuit. Cand vei sfarsi de pustiit, vei fi pustiit, cand vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit si tu.
2. Doamne, miluieste-ne, ca intru Tine am nadajduit, fii ajutorul nostru in fiecare dimineata si izbavirea noastra in vremuri de stramtorare!
3. La glasul tunetului Tau neamurile vor fugi; cand Te ridici Tu, popoarele se vor risipi.
4. Si vor aduna prada voastra, cum aduna lacustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se arunca lacustele.
5. Domnul este mare, El locuieste in inaltime; Sionul este plin de judecata si de dreptate.
6. Ocrotirea Domnului in aceste vremuri va fi pentru Sion comoara de fericire; intelepciunea, stiinta si temerea de Dumnezeu sunt avutia lui.
7. Iata ca locuitorii din Ariel striga pe ulite, solii pentru pace plang amar.
8. Drumurile sunt pustii, nici un trecator pe cale. El strica legamantul, nesocoteste cetatile, nu mai tine seama de nimeni.
9. Tara plange si tanjeste, Libanul este tulburat si ofilit. Saronul a ajuns ca un pustiu, Basanul si Carmelul isi scutura frunzisul lor.
10. "Acum Ma voi scula, zice Domnul, acum Ma voi ridica, acum Ma voi inalta!"
11. Zamislit-ati fin si ati nascut paie, suflarea voastra e foc care va va mistui,
12. Popoarele vor fi prefacute in cenusa ca spinii taiati si mistuiti de foc!
13. Voi cei de departe, auziti ce am facut, si voi cei de aproape, cunoasteti puterea Mea!
14. Pacatosii vor tremura in Sion si pe cei fara de lege fierul ii va cuprinde: "Care din noi poate sa indure focul mistuitor, care din noi poate sa stea pe jarul cel de veci?"
15. Omul cel drept in calea sa si cel ce graieste cuvinte de cinste, care da la o parte castigul cel nedrept, cel ce mainile inapoi le trage si mita nu primeste, care-si astupa urechile cand aude faradelegi si isi pune val pe ochi ca sa nu mai vada raul,
16. Acela va locui pe inaltimi, Si stancile cele tari vor fi cetatea lui; paine i se va da si apa nu-i va lipsi.
17. Ochii tai vor privi pe rege in toata frumusetea lui si o tara indepartata vor vedea.
18. Inima ta isi va aduce aminte de aceste vremuri de groaza, zicand: "Unde este scriitorul, unde este vistiernicul, unde este strajuitorul cel din turnuri?
19. Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta indraznet, acest neam cu vorbe incalcite, pe care nu-l intelegem, care balbaie o limba care nu se poate pricepe.
20. Priveste Sionul, cetatea sarbatorilor noastre; ochii tai sa vada Ierusalimul, loc de liniste, cort bine infipt, ai carui tarusi nu se pot scoate, ale carui franghii nu se pot desface.
21. Domnul este pentru noi aici in toata slava Sa; El tine loc pentru noi de fluvii, de largi canaluri, pe care nici o barca cu vasle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge.
22. Domnul este Judecatorul nostru, Domnul este Capetenia noastra, Domnul este Imparatul nostru, El ne va izbavi!
23. Franghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijina catargul, nici nu mai intind panzele. Atunci se va imparti o mare prada si schiopii vor avea parte de ea.
24. Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!" Poporul care-l locuieste va dobandi iertarea pacatelor.