Plangerile lui Ieremia 2
1. O, cum a acoperit cu nori Domnul intru mania Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe pamant maretia lui Israel si in ziua maniei Sale nu si-a adus aminte de asternutul picioarelor Sale.
2. Domnul a nimicit fara mila toate salasele lui Iacov; intru intaratarea urgiei Lui a doborat la pamant intariturile fiicei lui Iuda; le-a facut una cu pamantul, a pangarit regatul si capeteniile lui.
3. Intru aprinderea maniei Lui a zdrobit toata puterea lui Israel; inaintea dusmanului si-a tras dreapta inapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzator care prapadeste de jur imprejur.
4. El a incordat arcul Sau ca un dusman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrajmas si a ucis tot ce desfata ochiul in cortul fiicei Sionului; varsat-a ca un foc mania Lui.
5. Stapanul S-a aratat ca un dusman nimicind Israelul; i-a daramat toate palatele si cetatile intarite si asupra fiicei lui Iuda a adus multa suparare.
6. Prabusit-a la pamant ca pe o dumbrava cortul lui, stricat-a locul de sarbatoare. Domnul a facut sa se uite zilele de odihna in Sion, dispretuind, in vapaia maniei Lui, pe rege si pe preot.
7. Dispretuit-a Domnul jertfelnicul Sau si S-a indepartat de locasul Sau cel sfant; dat-a zidurile palatelor Sale in mana dusmanilor care au strigat in templul Domnului ca in zilele de sarbatoare.
8. Gasit-a Domnul cu cale sa surpe zidurile fiicei Sionului; intins-a funia si n-a tras inapoi mana Sa, pana nu le-a nimicit. El a intins jalea peste ziduri si intarituri, ce stau laolalta darapanate.
9. Portile lui s-au afundat in pamant, zavoarele lor El le-a sfaramat; regele lui si capeteniile sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar si profetii nu mai primesc vedenii de la Domnul.
10. Stau la pamant si tac batranii fiicei Sionului; pe capul lor si-au pus tarana si s-au incins cu sac; la pamant isi pleaca fecioarele Ierusalimului capetele lor.
11. Ochii mei se sfarsesc de plans, launtrul meu arde ca vapaia, maruntaiele mele fierb si fierea mi se varsa pe pamant din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, cand copiii si pruncii stau sleiti de putere in pietele cetatii,
12. Zicand mamei lor: "Unde este paine, unde este vin?" Ei cad sleiti de putere ca doborati de sabie pe pietele cetatii si isi dau sufletul la sanul maicii lor.
13. Cu cine te voi asemana, cu cine as putea sa te pun alaturi, o, fiica a Ierusalimului! Cu cine te-as pune fata in fata, ca sa te pot mangaia, o, fecioara, fiica a Sionului? Caci netarmurita ca marea este naruirea ta! Cine ar putea sa te tamaduiasca?
14. Profetii tai au avut pentru tine vedenii zadarnice si aratari si nu ti-au dat pe fata faradelegea ta, ca sa-ti schimbe calea ta, ci ti-au aratat vedenii inselatoare si aducatoare de pieire.
15. Bat spre tine din palme toti cei ce trec pe cale, fluiera si clatina din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumusetii, bucuria a tot pamantul?"
16. Catre tine toti vrajmasii tai casca gura lor, fluiera, scrasnesc din dinti, zicand: "Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o asteptam; am aflat-o si o vedem".
17. Implinit-a Domnul hotararea Sa, adus-a la indeplinire cuvantul Sau, spus din zilele stravechi; prabusit-a fara mila, bucurat-a pe vrajmasul tau, inaltat-a puterea apasatorilor tai.
18. Striga catre Domnul, tu fecioara, fiica a Sionului! Sa curga lacrimile tale ca un suvoi, zi si noapte; nu inceta, ochiul tau sa nu zaboveasca!
19. Scoala, jeleste-te in timpul noptii, la inceput do straja; varsa-ti inima ta ca apa inaintea fetei Celui Atotstapanitor. Catre El ridica mana ta pentru viata pruncilor tai, care se prapadesc de foame la coltul tuturor ulitelor.
20. Vezi, o, Doamne, si priveste cui ai facut aceasta! Sa manance femeile rodul pantecelui lor, copiii pe care ii poarta in brate? Sa fie ucisi in templu, Doamne, preotul si profetul?
21. Stau culcati la pamant pe ulite tanar si batran. Fecioarele si flacaii mei de sabie au cazut; Tu i-ai ucis in ziua maniei Tale, jertfitu-i-ai fara de mila.
22. Chemat-ai ca la sarbatoare pe toti cei ce au salas in jurul meu. Si in ziua maniei Domnului n-a scapat, nici n-a ramas vreunul; pe cei care i-am purtat in brate si i-am facut mari, mi i-a nimicit dusmanul.