Plangerile lui Ieremia 4
1. O, cum s-a intunecat aurul, si cel mai curat aur si-a schimbat fata; pietrele nestemate varsate au fost la coltul tuturor ulitelor!
2. Feciorii Sionului, cei mai de seama altadata, cantariti cu aur, cum au ajuns sa fie socotiti ca vasele de lut, lucru de mana de olar!
3. Chiar si sacalii isi dau sanul, ca puii lor sa suga, dar fiica poporului meu ajuns-a cruda, ca strutii in pustiu.
4. Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer paine, dar nimeni nu le-o intinde.
5. Cei care mancau odinioara mancaruri alese cad de foame pe ulite; cei care au fost crescuti in purpura stau trantiti in gunoi.
6. Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decat a Sodomei, prabusita intr-o clipa, nu de mana omeneasca.
7. Capeteniile ei erau mai stralucitoare decat zapada, mai albe decat laptele; trupul lor era mai rosu decat margeanul, ca safirul era infatisarea lor.
8. Chipul lor a ajuns mai negru decat funinginea, pe ulite nu-i poti cunoaste; pielea lor s-a zbarcit pe oase, s-a uscat ca o aschie de lemn.
9. Mai fericiti au fost cei care au cazut de sabie, decat cei morti de foame, care se prapadesc incet, doborati de lipsa roadelor de pe camp.
10. Femeile, desi miloase, au fiert cu mainile lor copiii si i-au mancat in vremea caderii fiicei poporului meu.
11. Sfarsit-a Domnul mania, varsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; si in Sion a aprins un fac care l-a mistuit.
12. Nici n-ar fi putut sa creada regii pamantului si toti locuitorii lumii ca vrajmasul si apasatorul ar putea sa intre pe portile Ierusalimului!
13. Dar s-a intamplat, din pricina pacatelor profetilor (mincinosi) si a faradelegilor preotilor, care au varsat in mijlocul lui sangele celor drepti.
14. Pe ulite rataceau patati de sange, si nimeni nu se atingea de hainele lor.
15. "Paziti-va! Un necurat!" Striga lumea dupa ei. "Fugiti, la o parte, nu-i atingeti!" Si daca mai voiesc sa rataceasca undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui sa ramana aici!
16. Fata plina de manie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoti nimeni nu-i mai lua in seama, de batrani nu se indura.
17. Si ochii nostri se sting de suparare, asteptand zadarnic un ajutor! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al carui ajutor nu vine.
18. Si pandeau pasii nostri ca sa nu umblam prin pietele noastre. Sfarsitul nostru se apropia, sosise!
19. Prigonitorii nostri erau mai iuti decat vulturii de pe cer; umblau dupa noi prin munti, ne pandeau in pustiu.
20. Suflarea vietii noastre, unsul Domnului, a fost prins in groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vietui printre popoare".
21. Bucura-te si te veseleste, fiica Edomului, tu care locuiesti in pamantul Ut; si la tine va veni cupa; vei bea si te vei lasa goala.
22. Faradelegea ta, o, fiica a Sionului, s-a sfarsit; la fel robia. Dar tie iti cerceteaza pacatele, o, fiica a Edomului, si da pe fata faradelegile tale!