Facerea (Geneza) 31

1. A auzit insa Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate cate avea tatal nostru si din ale tatalui nostru si-a facut toata bogatia aceasta".

2. Si cautand Iacov la fata lui Laban, iata nu mai era fata de el ca mai inainte.

3. Atunci Domnul a zis catre Iacov: "Intoarce-te in tara parintilor tai, in patria ta, si Eu voi fi cu tine!"

4. Trimitand, deci, Iacov a chemat pe Rahila si pe Lia la camp, unde erau turmele,

5. Si le-a zis: "Vad eu ca fata tatalui vostru nu mai e fata de mine, ca mai inainte; dar Dumnezeul tatalui meu este cu mine.

6. Voi insiva stiti ca am slujit pe tatal vostru cu toata inima;

7. Iar tatal vostru m-a inselat si de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu insa nu i-a ingaduit sa-mi faca rau.

8. Cand zicea el: Cele pestrite sa fie simbria ta, toate oile fatau miei pestriti; iar cand zicea el: Cele negre sa-ti fie de simbrie, atunci toate oile fatau miei negri.

9. Si asa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatal vostru si mi le-a dat mie.

10. Iata o data, pe vremea cand intrau in calduri oile, mi-am ridicat ochii si am vazut in vis; si iata ca tapii si berbecii, care sareau pe capre si pe oi, erau albi, vargati si baltati.

11. Iar ingerul Domnului mi-a zis in vis: "Iacove!" Si eu am raspuns: "Ce este?"

12. Zis-a el: "Ridica-ti ochii si priveste: toti tapii si berbecii, care sar pe capre si pe oi, sunt vargati, pestriti si baltati, caci am vazut toate cate ti-a facut Laban.

13. Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ti S-a aratat in Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stalp si unde Mi-ai facut fagaduinta. Scoala deci acum, iesi din pamantul acesta si mergi in pamantul tau de nastere si Eu voi fi cu tine".

14. Atunci Lia si Rahila i-au raspuns si au zis: "Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru?

15. Oare n-am fost noi socotite de el ca niste straine, fiindca el ne-a vandut si a mancat banii nostri?

16. De aceea, toata averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatal nostru este a noastra si a copiilor nostri. Fa dar acum toate cate ti-a zis Domnul!"

17. Atunci s-a sculat Iacov si a urcat copiii si femeile sale pe camile,

18. A strans toate turmele sale si toata bogatia sa, pe care o agonisise in Mesopotamia, si toate ale sale, ca sa mearga la Isaac, tatal sau, in tara Canaanului.

19. Iar Laban, ducandu-se sa-si tunda oile, Rahila a furat idolii tatalui sau.

20. Deci Iacov a inselat pe Laban Arameul, caci nu l-a vestit ca pleaca,

21. Ci a fugit cu toate cate avea si, trecand Eufratul, s-a indreptat spre Muntele Galaadului.

22. Iar a treia zi i s-a dat de stire lui Laban Arameul, ca Iacov a fugit.

23. Atunci, luand Laban cu sine pe feciorii si pe rudele sale, a alergat dupa el cale de sapte zile si l-a ajuns la Muntele Galaadului.

24. Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea in vis si i-a zis: "Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau".

25. Si a ajuns Laban pe Iacov. Iacov insa isi asezase cortul sau pe munte; si tot pe Muntele Galaad si l-a asezat si Laban cu rudele sale.

26. Atunci a zis Laban catre Iacov: "Ce ai facut? Pentru ce mi-ai furat inima si mi-ai luat fetele, ca si cum le-ai fi robit cu sabia?

27. Pentru ce ai fugit pe ascuns si m-ai inselat, in loc sa ma instiintezi pe mine, care ti-as fi dat drumul cu veselie si cu cantari din timpane si din harfa?

28. Ba nu mi-ai ingaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele mele. Te-ai purtat, asadar, ca un om fara de minte.

29. Si acum mana mea cea puternica ar putea sa-ti faca rau. Dar Dumnezeul tatalui tau mi-a vorbit ieri si mi-a zis: "Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau!"

30. Sa zicem ca ai plecat, pentru ca cu mare aprindere doreai casa tatalui tau. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"

31. Atunci raspunzand Iacov, a zis catre Laban: "M-am temut, caci ziceam: Nu cumva sa-ti iei fetele de la mine si toate ale mele.

32. Dar la cine vei gasi idolii tai, acela nu va mai trai. Cauta de fata cu rudele noastre si ia tot ce vei gasi al tau la mine!" Iacov insa nu stia ca Rahila, femeia sa, ii furase.

33. A intrat atunci Laban in cortul lui Iacov, si in cortul Liei, si in cortul celor doua roabe, si a cautat si n-a gasit nimic; apoi, iesind din cortul Liei, a intrat si in cortul Rahilei.

34. Rahila insa luase idolii si-i pusese sub samarul camilei si sedea deasupra lor; si a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei si n-a gasit nimic.

35. Iar ea a zis catre tatal sau: "Sa nu se manie domnul meu ca nu ma pot scula inaintea ta, pentru ca tocmai acum am necazul obisnuit al femeilor". Si mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a gasit idolii.

36. Atunci s-a maniat Iacov si s-a plans impotriva lui Laban. Si incepand a grai, Iacov a zis lui Laban: "Care-i vina mea si care-i pacatul meu, de te inversunezi impotriva mea?

37. Daca ai rascolit toate lucrurile din casa mea, gasit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arata aici inaintea rudeniilor tale si inaintea rudeniilor mele, ca sa ne judece ele pe amandoi!

38. Iata, douazeci de ani am stat la tine: oile tale si caprele tale n-au lepadat; berbecii oilor tale nu ti i-am mancat,

39. Vite sfasiate de fiare nu ti-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mana mea ai cerut ceea ce se furase in timpul zilei si in vremea noptii.

40. Ziua eram mistuit de caldura, iar noaptea de frig si somnul nu se lipea de ochii mei.

41. Asa mi-au fost cei douazeci de ani in casa ta. Ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.

42. De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatalui meu, Dumnezeul lui Avraam si frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu si munca mainilor mele le-a vazut Dumnezeu si de aceea a mijlocit ieri pentru mine".

43. Raspuns-a Laban si a zis catre Iacov: "Aceste fete sunt fetele mele, acesti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, si toate cate le vezi sunt ale mele si ale fetelor mele. Cum dar as fi putut eu sa fac astazi ceva impotriva lor, sau impotriva copiilor, pe care i-au nascut ele?

44. Haidem dar acum sa facem amandoi, eu si tu, legamant, care sa fie marturie intre mine si tine!" Iar Iacov i-a zis: "Iata, nu e nimeni cu noi; dar sa stii ca Dumnezeu este martor intre mine si tine".

45. Si a luat Iacov o piatra si a pus-o stalp.

46. Apoi a zis Iacov catre fratii sai: "Adunati pietre!" Si au adunat pietre si au facut o movila; si au mancat si au baut acolo pe movila. Apoi a zis Laban catre dansul: "Movila aceasta este astazi marturie intre mine si intre tine".

47. Si Laban a numit-o in limba sa: Iegar-Sahaduta, adica movila marturiei, iar Iacov i-a dat acelasi nume, insa pe limba sa si i-a zis: Galaad.

48. Apoi Laban a zis iarasi catre Iacov: "Iata, movila aceasta si semnul ce am pus astazi sunt marturia legamantului dintre mine si tine". De aceea i s-a pus si numele Galaad, adica movila marturiei.

49. Ba s-a mai numit ea si Mitpa, adica veghere, pentru ca Laban a zis: "Sa vegheze Domnul asupra mea si asupra ta, dupa ce ne vom desparti unul de altul.

50. De te vei purta rau cu fetele mele, sau de-ti vei mai lua si alte femei, afara de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care sa vada, ci ia aminte ca intre mine si intre tine e martor Dumnezeu!"

51. Si iarasi a zis Laban catre Iacov: "Iata movila aceasta si stalpul, pe care l-am pus intre amandoi, este marturie intre mine si tine.

52. Ca nici eu nu voi trece spre tine si nici tu nu vei trece spre mine, de la aceasta movila, cu gand rau.

53. Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul parintilor lor sa fie judecator intre noi!" Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatal sau.

54. Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele sale sa manance paine. Si au mancat paine si s-au veselit in munte.

55. Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineata si a sarutat pe nepotii sai si pe fetele sale si i-a binecuvantat. Apoi Laban a pornit sa se intoarca la locul sau.