Facerea (Geneza) 50
1. Atunci Iosif, cazand pe fata tatalui sau, l-a plans si l-a sarutat.
2. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai sai, sa imbalsameze pe tatal sau si doctorii au imbalsamat pe Israel.
3. Dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, ca atitea zile trebuie pentru imbalsamare, l-au plans Egiptenii saptezeci de zile.
4. Iar daca au trecut zilele plangerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunavointa in ochii vostri, ziceti lui Faraon asa :
5. Tatal meu m-a jurat si a zis: Iata, eu am sa mor; tu insa sa ma ingropi in mormantul meu, pe care mi l-am sapat eu in pamantul Canaan. Si acum as vrea sa ma duc ca sa ingrop pe tatal meu si sa ma intorc". Si i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
6. Iar Faraon a raspuns : "Du-te si ingroapa pe tatal tau, cum te-a jurat el!"
7. Deci, s-a dus Iosif sa ingroape pe tatal sau si au mers impreuna cu el toti slujitorii lui Faraon, batrinii casei lui si toti batrinii din tara Egiptului
8. Si toata casa lui Iosif si fratii lui si toata casa tatalui sau si neamul lui. Numai copiii lor si oile si vitele lor le-au lasat in tara Gosen.
9. Au plecat de asemenea cu el carute si calareti si s-a facut tabara mare foarte.
10. Si ajungand ei la aria lui Atad de langa Iordan, au plans acolo plangere mare si tare foarte si a jelit Iosif pe tatal sau sapte zile.
11. Vazind Canaaneii, locuitorii tinutului aceluia, plangerea de la aria Atad, au zis : "Mare e plangerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mitraim, adica plangerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
12. Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el :
13. L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare.
14. Apoi Iosif, dupa ingroparea tatalui sau, s-a intors in Egipt, si el, si fratii lui, si toti cei ce mersesera cu el la ingroparea tatalui sau.
15. Vazand insa fratii lui Iosif ca a murit tatal lor, au zis ei : "Ce vom face, daca Iosif ne va uri si va vrea sa se razbune pentru raul ce i-am facut?"
16. Atunci au trimis ei la Iosif sa i se spuna : "Tatal tau inainte de moarte te-a jurat si a zis:
17. "Asa sa spuneti lui Iosif: Iarta fratilor tai greseala si pacatul lor si raul ce ti-au facut. Iarta deci vina robilor Dumnezeului tatalui tau!" Si a plans Iosif cand i s-au spus acestea.
18. Apoi au venit si fratii lui si, cazand inaintea lui, au zis: "Iata, noi suntem robii tai".
19. Iar Iosif le-a zis : "Nu va temeti! Sant eu, oare, in locul lui Dumnezeu?
20. Iata, voi ati uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a intors in bine, ca sa faca cele ce sint acum si sa pastreze viata unui popor numeros.
21. Deci nu va mai temeti! Eu va voi hrani pe voi si pe copiii vostri". Si i-a mangiiat si le-a vorbit de la inima.
22. Apoi a locuit Iosif in Egipt, el si fratii lui si toata casa tatalui sau. Si a trait Iosif o suta zece ani.
23. Si a vazut Iosif pe urmasii lui Efraim pina la al treilea neam. De asemenea si copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au nascut pe genunchii lui Iosif.
24. In cele din urma a zis Iosif catre fratii sai: "Iata, am sa mor. Dar Dumnezeu va va cerceta, va va scoate din pamantul acesta si va va duce in pamantul pentru care Dumnezeul parintilor nostri S-a jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov".
25. La urma a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicand: "Dumnezeu are sa va cerceteze, dar voi sa scoateti oasele mele de aici!"
26. Si a murit Iosif de o suta zece ani. L-au imbalsamat si l-au pus intr-un sicriu, in pamintul Egiptului.