Numerii 35

1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, si a zis:

2. "Porunceste fiilor lui Israel, ca ei, din partile mostenirii lor, sa dea levitilor cetati de locuit; si imprejurul cetatilor sa le dea levitilor locuri.

3. Cetatile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vietii lor.

4. Locurile de pe langa cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa se intinda in toate partile, de la zidurile cetatii pana la doua mii de coti;

5. Sa masurati de la cetate, spre rasarit doua mii de coti, spre miazazi doua mii de coti, spre apus doua mii de coti si spre miazanoapte doua mii de coti, iar in mijloc sa fie cetatea: acestea vor fi pamanturile lor de pe langa cetati.

6. Dintre cetatile pe care le veti da levitilor sase cetati sa fie de scapare, in care veti ingadui sa fuga ucigasii. Si pe langa acestea sa le mai dati patruzeci si doua de cetati.

7. Cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa fie de toate patruzeci si opt de cetati cu locurile dimprejur.

8. Si cand veti da cetatile acestea din mosiile fiilor lui Israel, atunci din mosiile cele mai mari sa dati mai mult si din cele mai mici mai putin; fiecare semintie sa dea levitilor din cetatile ei potrivit cu partea primita.

9. A grait Domnul cu Moise si a zis:

10. "Spune fiilor lui Israel si le zi:

11. Cand veti trece peste Iordan, in pamantul Canaan, sa va alegeti cetatile care au sa va fie cetati de scapare, unde sa poata fugi ucigasul care a ucis om fara sa vrea.

12. Si vor fi cetatile acestea loc de scapare de cel ce razbuna sangele varsat, ca sa nu fie omorat cel ce a ucis, inainte de a se infatisa el in fata obstii la judecata.

13. Cetatile pe care trebuie sa le dati ca cetati de scapare, sa fie sase.

14. Trei cetati sa dati de asta parte de Iordan, si trei cetati sa dati in pamantul Canaan; acestea trebuie sa fie cetatile de scapare.

15. Aceste cetati sa fie, si pentru fiii lui Israel si pentru straini si pentru cei stramutati la voi, loc de scapare; acolo sa fuga ucigasul fara voie.

16. Daca cineva a lovit pe altul cu o unealta de fier si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat.

17. Daca cineva a lovit cu piatra pe altul si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat.

18. Sau daca cu o unealta de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit asa incat acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie dat mortii.

19. Razbunatorul sangelui varsat poate sa ucida pe faptas indata ce-l intalneste.

20. Daca cineva izbeste pe altul din ura, sau cu gand rau arunca asupra lui ceva, asa incat acela moare, sau din dusmanie il loveste cu mana, asa incat acela moare,

21. Cel ce a lovit trebuie dat mortii, ca este ucigas, si razbunatorul sangelui varsat poate ucide pe ucigas indata ce-l va intalni.

22. Daca insa cineva izbeste pe altul din nebagare de seama, fara dusmanie,

23. Sau arunca ceva asupra lui fara gand rau, sau vreo piatra a rostogolit asupra lui fara sa-l vada si acela moare, iar el nu i-a fost dusman si nu i-a dorit raul,

24. Atunci obstea trebuie sa judece intre ucigas si razbunatorul sangelui varsat dupa aceste randuieli;

25. Si obstea trebuie sa izbaveasca pe ucigas din mainile razbunatorului sangelui varsat, si sa-l intoarca obstea in cetatea lui de scapare, unde a fugit el, ca sa traiasca acolo pana la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfintit.

26. Daca ucigasul va iesi peste hotarele orasului de scapare, in care a fugit,

27. Si-l va gasi razbunatorul sangelui varsat, in afara de hotarele cetatii lui de scapare, si va ucide pe ucigasul acesta razbunatorul de sange, acesta nu va fi vinovat de varsare de sange,

28. Pentru ca acela trebuie sa sada in orasul sau de scapare pana la moartea marelui preot; iar dupa moartea marelui preot trebuie sa se intoarca ucigasul in pamantul sau de mostenire.

29. Aceasta sa va fie randuiala legiuita in neamul si in toate locasurile voastre.

30. Daca cineva va ucide om, ucigasul trebuie ucis dupa cuvintele martorilor, dar pentru a osandi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.

31. Sa nu luati rascumparare pentru sufletul ucigasului care este vinovat mortii, ci sa-l omorati.

32. Sa nu luati rascumparare pentru cel ce a fugit in orasul de scapare, ca sa-i ingaduiti sa locuiasca in pamantul sau, inainte de moartea marelui preot.

33. Sa nu spurcati pamantul pe care aveti sa traiti; ca sangele spurca pamantul si pamantul nu se poate curati in alt fel de sangele varsat pe el, decat cu sangele celui ce l-a varsat.

34. Sa nu spurcati pamantul pe care traiti si in mijlocul caruia locuiesc Eu; caci Eu, Domnul, locuiesc intre fiii lui Israel".