Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor) 6

1. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus ca El binevoieste sa locuiasca in negura,

2. Iar eu am zidit templul, ca sa locuiesti Tu, Cel Sfant, si locas unde sa petreci Tu in veci".

3. Apoi si-a intors regele fata sa si a binecuvantat toata adunarea lui Israel, caci toata adunarea Israelitilor sta inainte.

4. Si a zis regele: "Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grait cu gura Sa catre David, tatal meu, si a implinit cu mainile Sale ceea ce spusese, zicand:

5. Din ziua cand am scos pe poporul Meu din tara Egiptului, nu Mi-am ales cetate nici intr-una din semintiile lui Israel, ca sa-Mi zidesc templu in care sa petreaca numele Meu, nici nu Mi-am ales om care sa fie carmuitor poporului Meu Israel.

6. Acum insa am ales Ierusalimul, ca sa petreaca numele Meu acolo, si am ales pe David, ca sa pastoreasca peste poporul Meu Israel.

7. Iar lui David, tatal meu, ii intrase la inima sa inalte templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

8. Insa Domnul a zis lui David, tatal meu: ti-a intrat la inima sa zidesti templu numelui Meu; bine e ca ti-a intrat acest lucru la inima;

9. Dar nu vei zidi tu templul, ci fiul tau care va iesi din coapsele tale, acela va zidi templu numelui Meu.

10. Si a implinit Domnul cuvantul Sau, care l-a grait; caci eu am urmat in locul lui David, tatal meu, si am sezut pe tronul lui Israel, cum zisese Domnul, si am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

11. Si am pus acolo chivotul in care se afla legamantul Domnului, cel incheiat cu fiii lui Israel".

12. Apoi stand Solomon la jertfelnicul Domnului, inaintea adunarii Israelitilor si-a ridicat mainile sale,

13. Caci Solomon isi facuse un amvon de arama, lung de cinci coti, lat de cinci coti si inalt de trei coti, si-l pusese in mijlocul curtii. Pe acest amvon a stat el si si-a plecat genunchii inaintea intregii adunari a Israelitilor. El a ridicat mainile sale la cer

14. Si a zis: "Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea tie, nici in cer si nici pe pamant. Tu pazesti legamantul si mila cu robii Tai, care umbla cu toata inima lor inaintea Ta;

15. Tu ai implinit robului Tau David, tatal meu, ce i-ai grait; ca ceea ce ai grait cu gura Ta, aceea ai implinit in ziua aceasta cu mana Ta!

16. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, implineste cele ce ai grait catre robul Tau David, tatal meu, cand ai zis: Nu va lipsi barbat din tine care sa sada inaintea fetei Mele pe tronul lui Israel, daca fiii tai isi vor pazi calea lor purtandu-se dupa legea Mea, asa cum te-ai purtat tu inaintea Mea.

17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fa sa se adevereasca cuvantul Tau, catre robul Tau David.

18. Adevarat sa fie ca Dumnezeu va locui cu oamenii pe pamant? Daca cerul si cerurile cerurilor nu Te incap, cu cat mai putin Te va incapea templul acesta pe care Ti l-am zidit eu?

19. Dar cauta la rugaciunea robului Tau si la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Asculta strigarea si ruga cu care robul Tau se roaga inaintea Ta:

20. Sa fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea spre templul acesta si spre locul unde ai fagaduit sa-ti pui numele Tau, ca sa asculti rugaciunea cu care robul Tau se va ruga in locul acesta.

21. Sa iei aminte la cererile robului Tau si ale poporului Tau Israel, cu care se vor ruga ei in locul acesta; sa auzi din locul sederii Tale, din ceruri, sa asculti si sa miluiesti.

22. Cand va gresi cineva impotriva aproapelui sau si i se va cere juramant ca sa jure, juramantul se va face inaintea jertfelnicului Tau in templul acesta.

23. Atunci sa asculti din cer si sa faci judecata robilor Tai: sa osandesti pe cel vinovat, facand sa i se intoarca asupra capului lui fapta sa si sa izbavesti pe cel drept, dandu-i dupa dreptatea lui.

24. Cand poporul Tau Israel va fi batut de dusman, pentru ca a pacatuit inaintea Ta, dar apoi se va intoarce catre Tine, va preaslavi numele Tau si va cere si se va ruga inaintea Ta, in templul acesta,

25. Atunci sa asculti din cer si sa ierti pacatul poporului Tau Israel si sa-l intorci in pamantul pe care l-ai dat lor si parintilor lor.

26. Cand se va incuia cerul si nu va fi ploaie, pentru ca au pacatuit ei inaintea Ta, si-ti vor aduce rugi in locul acesta, vor marturisi numele Tau si se vor intoarce de la pacatul lor pentru ca i-ai smerit,

27. Atunci sa asculti din cer si sa ierti pacatul robilor Tai, al poporului Tau Israel, aratandu-le calea cea buna pe care sa mearga, si sa trimiti ploaie pamantului Tau, pe care l-ai dat poporului Tau de mostenire.

28. De va fi foamete pe pamant, de va fi boala molipsitoare, de va fi vant dogorator sau palitura, lacusta sau omida, dusmanii de-i vor stramtora in tara lor, stau in cetatile lor, de va fi orice necaz, orice boala,

29. Atunci orice rugaciune si orice cerere care se va face de orice om sau de tot poporul Tau Israel, cand ei isi vor simti fiecare necazul sau si durerea si isi vor intinde mainile lor spre templul acesta,

30. Tu sa asculti din cer, din locul sederii Tale, si sa ierti; sa dai fiecaruia dupa caile lui, caci Tu cunosti inima lui si singur stii inima fiilor oamenilor,

31. Pentru ca sa se teama de Tine si sa umble in caile Tale in toate zilele, cat vor trai pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri.

32. Chiar si strainul, care nu este din poporul Tau Israel, cand va purcede din pamant departat pentru numele Tau cel mare, pentru mana Ta cea puternica si pentru bratul Tau cel inalt si va veni si se va ruga in templul acesta,

33. Tu sa asculti din cer, din locul salasluirii Tale, si sa-i implinesti tot lucrul pentru care strainul va striga catre Tine, ca sa stie toate popoarele pamantului, de numele Tau si sa se teama de Tine, cum se teme poporul Tau Israel, si sa stie ca in numele Tau este inchinat templul pe care l-am zidit eu.

34. Cand poporul Tau va pleca cu razboi impotriva dusmanilor sai, pe drumul pe care-l vei trimite Tu si se va ruga Tie, intorcandu-se spre cetatea aceasta, care Ti-ai ales-o, si spre templul acesta pe care l-am zidit eu numelui Tau,

35. Atunci sa asculti din cer rugaciunea lor si cererea lor si sa le faci dreptate.

36. Cand vor pacatui ei inaintea Ta - caci nu este om care sa nu pacatuiasca - si Tu Te vei supara pe ei si-i vei da dusmanilor lor si cei ce i-au luat robi ii vor duce in pamant departat sau apropiat,

37. Si cand ei, in pamantul in care vor fi robiti, isi vor veni in sine si se vor intoarce si ti se vor ruga in pamantul robiei lor, zicand: am pacatuit, am facut faradelege, vinovati suntem;

38. Daca se vor intoarce catre Tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor, in pamantul robiei lor, unde ei se vor afla dusi robi si se vor ruga, intorcandu-se spre pamantul lor, pe care Tu l-ai dat parintilor lor si spre "etatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tau,

39. Atunci sa asculti din cer, din locul sederii Tale, rugaciunea lor si cererea lor, si sa le faci dreptate si sa ierti pe poporul Tau de ceea ce a pacatuit inaintea Ta.

40. Dumnezeul meu, sa-Ti fie ochii Tai deschisi si urechile Tale cu luare aminte la rugaciunea care Ti se va face in locul acesta.

41. Si acum, Doamne Dumnezeule, scoala-Te si vino la locul de odihna al Tau, Tu si chivotul puterii Tale. Preotii Tai, Doamne Dumnezeule, se vor imbraca intru mantuire si cuviosii Tai se vor desfata de bunatati.

42. Doamne Dumnezeule, sa nu-Ti intorci fata Ta nici de la unsul Tau, ci adu-Ti aminte de indurarile cele catre David, robul Tau".