Cartea lui Iov 27

1. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui si a zis:

2. "Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a impovarat sufletul meu!

3. Cata vreme duhul meu va fi intreg in mine si suflarea lui Dumnezeu in pieptul meu,

4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevar si limba mea nu va grai nici o minciuna!

5. Departe de mine gandul sa va dau dreptate! Pana cand o fi sa-mi dau duhul nu ma voi lepada de nevinovatia mea.

6. Tin cu tarie la dreptatea mea si nu voi lasa-o sa-mi scape; inima mea nu se rusineaza de zilele pe care le-am trait.

7. Dusmanul meu sa aiba partea nelegiuitului si cel ce este impotriva mea sa aiba partea celui ce lucreaza nedreptatea!

8. Care este nadejdea unui inrait, cand el se roaga si isi ridica sufletul catre Dumnezeu?

9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, cand da peste el vreo nenorocire?

10. Este oare Cel Atotputernic desfatarea lui? Cheama el in toata vremea numele lui Dumnezeu?

11. Voiesc sa va invat caile lui Dumnezeu si ceea ce este in gandul Celui Atotputernic nu vreau sa va ascund.

12. Si daca voi toti ati dovedit-o (ca si mine), atunci pentru ce vorbiti in zadar?

13. Iata partea pe care Dumnezeu o pastreaza celui rau si mostenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.

14. Daca fiii sai sunt numerosi, sunt pentru taisul sabiei si odraslele lui nu au atata paine cat sa se sature:

15. Cati mai scapa dintre ai lui vor muri de ciuma si vaduvele lor nu-i vor jeli.

16. Daca aduna bani multi ca nisipul si gramadeste vesminte multe ca noroiul,

17. Poate sa le gramadeasca, dar cu ele se va imbraca un om fara prihana si de toti banii lui va avea parte unul cu inima curata.

18. Casa pe care si-a zidit-o este casa unei molii si ca o coliba pe care si-o face un pandar.

19. Se culca bogat, dar nu se mai culca a doua oara; deschide ochii si nu mai este.

20. Spaimele l-au ajuns ziua in amiaza mare; in puterea noptii, un vartej l-a smuls.

21. Vantul de la rasarit l-a spulberat si se duce; din locul de unde era il spulbera.

22. Dumnezeu il impovareaza fara mila si inaintea mainii care il pedepseste el cauta sa fuga.

23. Oamenii bat din maini la privelistea aceasta si cu fluieraturi il alunga de peste tot.