Psalmi 102
1. (Rugaciunea unui sarac mahnit, care-si indrepteaza inaintea Domnului ruga sa.) Doamne, auzi rugaciunea mea, si strigarea mea la Tine sa ajunga!
2. Sa nu intorci fata Ta de la mine; in orice zi ma necajesc, pleaca spre mine urechea Ta! In orice zi Te voi chema, degraba auzi-ma!
3. Ca s-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au facut.
4. Ranita este inima mea si s-a uscat ca iarba; ca am uitat sa-mi mananc painea mea.
5. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
6. Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnita din daramaturi.
7. Privegheat-am si am ajuns ca o pasare singuratica pe acoperis.
8. Toata ziua m-au ocarat vrajmasii mei si cei ce ma laudau, impotriva mea se jurau.
9. Ca cenusa am mancat, in loc de paine, si bautura mea cu plangere am amestecat-o,
10. Din pricina urgiei Tale si a maniei Tale; ca ridicandu-ma eu, m-ai surpat.
11. Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
12. Iar Tu, Doamne, in veac ramai si pomenirea Ta din neam in neam.
13. Sculandu-Te, vei milui Sionul, ca vremea este sa-l miluiesti pe el, ca a venit vremea.
14. Ca au iubit robii Tai pietrele lui si de tarana lui le va fi mila.
15. si se vor teme neamurile de numele Domnului si toti imparatii pamantului de slava Ta.
16. Ca va zidi Domnul Sionul si se va arata intru slava Sa.
17. Cautat-a spre rugaciunea celor smeriti si n-a dispretuit cererea lor.
18. Sa se scrie acestea pentru neamul ce va sa vina si poporul ce se zideste va lauda pe Domnul;
19. Ca a privit din inaltimea cea sfanta a Lui, Domnul din cer pe pamant a privit,
20. Ca sa auda suspinul celor ferecati, sa dezlege pe fiii celor omorati,
21. Sa vesteasca in Sion numele Domnului si lauda Lui in Ierusalim,
22. Cand se vor aduna popoarele impreuna si imparatiile ca sa slujeasca Domnului.
23. Zis-am catre Dumnezeu in calea tariei Lui: Vesteste-mi putinatatea zilelor mele.
24. Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, ca anii Tai, Doamne, sunt din neam in neam.
25. Dintru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si lucrul mainilor Tale, sunt cerurile.
26. Acelea vor pieri, iar Tu vei ramane si toti ca o haina se vor invechi si ca un vesmant ii vei schimba si se vor schimba.
27. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor imputina.
28. Fiii robilor Tai vor locui pamantul lor si semintia lor in veac va propasi.