Psalmi 137

1. (Un psalm al lui David.) La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans, cand ne-am adus aminte de Sion.

2. In salcii, in mijlocul lor, am atarnat harpele noastre.

3. Ca acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut noua cantare, zicand: "Cantati-ne noua din cantarile Sionului!"

4. Cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain?

5. De te voi uita, Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea!

6. Sa se lipeasca limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune inainte Ierusalimul, ca inceput al bucuriei mele.

7. Adu-ti aminte, Doamne, de fiii lui Edom, in ziua daramarii Ierusalimului, cand ziceau: "Stricati-l, stricati-l pana la temeliile lui!"

8. Fiica Babilonului, ticaloasa! Fericit este cel ce-ti va rasplati tie fapta ta pe care ai facut-o noua.

9. Fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra.